-
Corsican_2_Biography_of_the_Prophet, page : 75
A sicchia hà avutu torna a Mecca è i so insediamenti vicini in a valle. Hè statu un mumentu difficiule per tutti, anziani è ghjovani. Abu Talib era assai rispettatu in a so tribù è in tempi di necessità cum'è questu, si vultavanu spessu versu ellu per aiutu è cunsiglii.
A situazione hà continuatu à aggravassi, cusì in disperazione parechji di i Koraysh sò andati in Abu Talib per dumandallu di pregà per a pioggia. Muhammad era cun ellu è sintì a so dumanda cusì inseme, andonu in Ka'bah per supplicà sollievu.
Quand'elli entravanu in e precinture di Ka'bah, u celu era turchinu è u calore di u sole batteva appena cum'è l'avia fattu dapoi parechje settimane. Abu Talib è u ghjovanu zitellu stavanu accantu à u muru di a Ka'bah è supplicavanu a pioggia. À qualchì mumentu, e nuvole si sò riunite da tutte e direzzioni è a pioggia hà cuminciatu à falà - a sicchia era finita. Cum'è Halima, Abu Talib hè statu prestu à ricunnosce e benedizioni multiple chì ellu è altri anu spartutu per via di u so nipote.
$ CAPITULU 11
@LA PRIMA ANNI
Era ora di u viaghju annuale in Siria. Ancu se Hashim avia assicuratu patti cù e tribù longu à a strada di e caravane parechji anni prima, u viaghju hè statu ardu è micca senza periculu. Cù questu in mente Abu Talib hà decisu di lascià u so nipote daretu à pensà chì era megliu per ellu di stà in casa cù Fatima è i so altri figlioli.
Quandu hè ghjuntu u mumentu di a partenza di a caravana, Muhammad, chì avia oramai dodeci anni, si precipitò versu ellu è li lampò e bracce intornu. Abu Talib ùn hà mai avutu u core di ricusà nunda à u so nipote è hè dunque statu d'accordu ch'ellu si unissi à ellu per u longu viaghju à u nordu in Siria.
@BAHIRA, U MONU
Dopu parechje settimane di travagliadori ardu, a caravana ghjunse à a vicinanza di Howran - chì era à quellu tempu sottu u cuntrollu di l'Imperu Rumanu - à a periferia di Basora è era quì chì stava un monacu eremita chì si chjamava George ma più cunnisciutu cum'è Bahira.
Bahira ci stava dapoi parechji anni è ereditava l'ermita da una successione di monachi eremiti. Nel corso di i seculi, documenti religiosi impurtanti eranu stati purtati in l'ermita è lasciati da i so predecessori, dunque Bahira avia fattu u travagliu di a so vita per studialli bè è era diventatu assai espertu. In i ducumenti eranu profezie chì dicenu di un altru prufeta per vene dopu à Ghjesù, a pace sia cun ellu. E profezie anu descrittu in dettaglio u tempu in u quale sarebbe natu, a so apparizione, u so carattere è u so background è era u desideriu u più caru di Bahira di esse benedettu di campà abbastanza longu per vedelu.
Un ghjornu chì Bahira meditava fora di u
A situazione hà continuatu à aggravassi, cusì in disperazione parechji di i Koraysh sò andati in Abu Talib per dumandallu di pregà per a pioggia. Muhammad era cun ellu è sintì a so dumanda cusì inseme, andonu in Ka'bah per supplicà sollievu.
Quand'elli entravanu in e precinture di Ka'bah, u celu era turchinu è u calore di u sole batteva appena cum'è l'avia fattu dapoi parechje settimane. Abu Talib è u ghjovanu zitellu stavanu accantu à u muru di a Ka'bah è supplicavanu a pioggia. À qualchì mumentu, e nuvole si sò riunite da tutte e direzzioni è a pioggia hà cuminciatu à falà - a sicchia era finita. Cum'è Halima, Abu Talib hè statu prestu à ricunnosce e benedizioni multiple chì ellu è altri anu spartutu per via di u so nipote.
$ CAPITULU 11
@LA PRIMA ANNI
Era ora di u viaghju annuale in Siria. Ancu se Hashim avia assicuratu patti cù e tribù longu à a strada di e caravane parechji anni prima, u viaghju hè statu ardu è micca senza periculu. Cù questu in mente Abu Talib hà decisu di lascià u so nipote daretu à pensà chì era megliu per ellu di stà in casa cù Fatima è i so altri figlioli.
Quandu hè ghjuntu u mumentu di a partenza di a caravana, Muhammad, chì avia oramai dodeci anni, si precipitò versu ellu è li lampò e bracce intornu. Abu Talib ùn hà mai avutu u core di ricusà nunda à u so nipote è hè dunque statu d'accordu ch'ellu si unissi à ellu per u longu viaghju à u nordu in Siria.
@BAHIRA, U MONU
Dopu parechje settimane di travagliadori ardu, a caravana ghjunse à a vicinanza di Howran - chì era à quellu tempu sottu u cuntrollu di l'Imperu Rumanu - à a periferia di Basora è era quì chì stava un monacu eremita chì si chjamava George ma più cunnisciutu cum'è Bahira.
Bahira ci stava dapoi parechji anni è ereditava l'ermita da una successione di monachi eremiti. Nel corso di i seculi, documenti religiosi impurtanti eranu stati purtati in l'ermita è lasciati da i so predecessori, dunque Bahira avia fattu u travagliu di a so vita per studialli bè è era diventatu assai espertu. In i ducumenti eranu profezie chì dicenu di un altru prufeta per vene dopu à Ghjesù, a pace sia cun ellu. E profezie anu descrittu in dettaglio u tempu in u quale sarebbe natu, a so apparizione, u so carattere è u so background è era u desideriu u più caru di Bahira di esse benedettu di campà abbastanza longu per vedelu.
Un ghjornu chì Bahira meditava fora di u