-
Corsican_2_Biography_of_the_Prophet, page : 116
seguitate da feudi di sangue.
Tuttu ùn era micca bè in a cumunità ebraica chì a corruzzione era rampante. Ci hè stata una forte calata di a morale in particulare in unu di i so capi chjamati Fityun. Fityun usurpò u so putere in un modu cusì vergugnoso chì in a so epica quandu avianu guvernatu Yathrib e spose arabe furanu custrette à dorme cun ellu a notte prima di u so matrimoniu mentre chì altri dirigenti ebrei ùn anu fattu nunda per impediscelu di suddisfà a so lussuria , ma questu era prestu à finisce.
Quandu u tempu hè ghjuntu per chì a surella di Malik, u figliolu d'Ajlan si maritessi, Malik s'hè vergugnatu di ciò chì avia da succede. Cusì, u ghjornu nanzu à u so matrimoniu, a so surella, vestita cù a so vistita di sposa, si n'andò in casa di Fityun accumpagnata da u so fratellu travestitu da donna assistente. Prima chì Fityun pussessi prufittà di a surella di Malik, Malik u pigliò per sorpresa, u tombu, è dopu fughjì à a salvezza di a tribù di Ghassan in Siria chì u so capimachja era Abu Jabillah. Quandu Abu Jabillah hà intesu parlà di i modi currutti di i Ghjudei, ellu è i so guerrieri sò stati indignati è partenu cun Malik di ritornu à Yathrib cù l'intenzione di riparà e cose.
Quand'ellu ghjunse à Yathrib, Abu Jabillah unurò i capi arabi cun belli rigali è invitò i dirigenti ebrei à raghjunghje li in una festa. Durante a festa Abu Jabillah è i so guerrieri anu vintu i capi ebrei è tutti sò stati uccisi. Dunque hè da quellu tempu in poi chì i Ghjudei anu persu u cuntrollu di Yathrib è e tribù di Aws è Khazraj sò diventati i so guvernatori.
U tempu passava è i Ghjudei, in a so pusizione indebulita, ritenevanu più prudente di allighjà si cù e tribù arabe pagane oramai più forti di Aws è Khazraj. Eppuru, i Ghjudei, cunsiderendu si stessi per esse u populu sceltu di Allah, si risentevanu di u fattu chì avà eranu tenuti à l'Arabi pagani è troppu spessu si scambiavanu parolle acute. Parechji eranu i tempi ch'elli burlavanu l'Arabi cù a nutizia chì un prufeta era in traccia di vene è chì Allah li uccideria per via di a so idolatria cum'è avia fattu à u populu di Aad è Thamood.
Ci era ancu altri tempi quandu i Ghjudei religiosi parlavanu à i so alleati di a so religione; anu dettu di a so cridenza in Un Diu è in a vita dopu a morte. I so alleati anu trovu difficiule da crede a questione di esse risuscitatu da i morti, dunque i Ghjudei li anu dettu chì quandu u prufeta ghjunse averia cunfirmatu a verità di l'affare. L'idea di a venuta di un prufeta hà suscitatu à tempu a curiosità è ancu l'apprehensione di l'Arabi di Yathrib, allora anu dumandatu induve ellu apparissi è li sò stati
Tuttu ùn era micca bè in a cumunità ebraica chì a corruzzione era rampante. Ci hè stata una forte calata di a morale in particulare in unu di i so capi chjamati Fityun. Fityun usurpò u so putere in un modu cusì vergugnoso chì in a so epica quandu avianu guvernatu Yathrib e spose arabe furanu custrette à dorme cun ellu a notte prima di u so matrimoniu mentre chì altri dirigenti ebrei ùn anu fattu nunda per impediscelu di suddisfà a so lussuria , ma questu era prestu à finisce.
Quandu u tempu hè ghjuntu per chì a surella di Malik, u figliolu d'Ajlan si maritessi, Malik s'hè vergugnatu di ciò chì avia da succede. Cusì, u ghjornu nanzu à u so matrimoniu, a so surella, vestita cù a so vistita di sposa, si n'andò in casa di Fityun accumpagnata da u so fratellu travestitu da donna assistente. Prima chì Fityun pussessi prufittà di a surella di Malik, Malik u pigliò per sorpresa, u tombu, è dopu fughjì à a salvezza di a tribù di Ghassan in Siria chì u so capimachja era Abu Jabillah. Quandu Abu Jabillah hà intesu parlà di i modi currutti di i Ghjudei, ellu è i so guerrieri sò stati indignati è partenu cun Malik di ritornu à Yathrib cù l'intenzione di riparà e cose.
Quand'ellu ghjunse à Yathrib, Abu Jabillah unurò i capi arabi cun belli rigali è invitò i dirigenti ebrei à raghjunghje li in una festa. Durante a festa Abu Jabillah è i so guerrieri anu vintu i capi ebrei è tutti sò stati uccisi. Dunque hè da quellu tempu in poi chì i Ghjudei anu persu u cuntrollu di Yathrib è e tribù di Aws è Khazraj sò diventati i so guvernatori.
U tempu passava è i Ghjudei, in a so pusizione indebulita, ritenevanu più prudente di allighjà si cù e tribù arabe pagane oramai più forti di Aws è Khazraj. Eppuru, i Ghjudei, cunsiderendu si stessi per esse u populu sceltu di Allah, si risentevanu di u fattu chì avà eranu tenuti à l'Arabi pagani è troppu spessu si scambiavanu parolle acute. Parechji eranu i tempi ch'elli burlavanu l'Arabi cù a nutizia chì un prufeta era in traccia di vene è chì Allah li uccideria per via di a so idolatria cum'è avia fattu à u populu di Aad è Thamood.
Ci era ancu altri tempi quandu i Ghjudei religiosi parlavanu à i so alleati di a so religione; anu dettu di a so cridenza in Un Diu è in a vita dopu a morte. I so alleati anu trovu difficiule da crede a questione di esse risuscitatu da i morti, dunque i Ghjudei li anu dettu chì quandu u prufeta ghjunse averia cunfirmatu a verità di l'affare. L'idea di a venuta di un prufeta hà suscitatu à tempu a curiosità è ancu l'apprehensione di l'Arabi di Yathrib, allora anu dumandatu induve ellu apparissi è li sò stati